Vreau să trăiesc veșnic!

Vreau să trăiesc veșnic!

Da! Vreau să trăiesc veșnic pentru că după ce mor, dacă, prin absurd, la un moment dat aș învia, m-aș îngrozi când m-aș trezi înconjurat de gunoaie, sticle de plastic, candele, coroane și cruci aruncate peste gardul cimitirului direct în pădure.

Cum, Doamne iartă-mă, să faci gunoi în urma curățeniei? Așa ceva pare de neînchipuit. Și totuși se poate!

Duminică, 19 iunie 2016, fiind la Ruga din sat, ce a avut loc la Căminul Cultural din Julița, mă întâlnesc cu Cristi Remetean, un prieten, venit de la Sibiu și ai cărui părinți îmi sunt vecini. Ne punem pe povestit.

Îi prezint și îi cer sfatul vizavi de un proiect, care mă preocupă de multă vreme, ce vizează comunitatea locală. Îi spun că m-am gândit să nu îi dau drumul până când trec alegerile ca să se limpezească apele fiindcă îmi doresc un proiect 100% civic fără poluare din partea politicului.

Cristi îmi confirmă că ideea este bună și vine cu o primă propunere în acest sens:
- Trebuie făcută curățenie pe lângă gardul cimitirului ortodox din Julița pentru că e dezastru cu gunoaiele.


Îi zic că e foarte bine dar la un moment dat ne despărțim pentru ca ulterior să ne întâlnim din nou lângă părintele ortodox Traian Mateaș, care asculta programul de muzică populară și admira fețele oamenilor. Cristi deschide subiectul cu gunoaiele de după gardul cimitirului din deal și îl întreabă pe părintele Traian dacă nu cumva ar fi bine să îi anunțe pe oameni în biserică, la slujba de duminică, să nu mai arunce gunoaiele peste gard.

Părintele ortodox Traian Mateaș - Foto: Gelu Izbașa (2014)

Fața părintelui se schimbă brusc. Dintr-un chip senin, voios și cu un zâmbet cald avem în fața noastră o figură gravă. Obrajii părintelui se schimbă într-un roșu aprins, iar privirea devine scânteietoare.
Ne privește când pe unul, când pe altul, scurt, în timp ce eu încerc să-i citesc chipul pe care îl cunosc foarte bine de când eram copil.

Îmi dau seama că nu era vorba de mânie pe chipul lui, ci de rușine și de neputință. O neputință apăsătoare și dureroasă precum o rană veche și adâncă deschisă într-un mod brutal și dureros.
De fapt, părintelui Mateaș, îi era rușine de rușinea oamenilor care au aruncat toată mizeria peste gard, în pădure.
Glasul lui calm și grav vine exact într-un moment de solo al acordeonului, în care volumul celorlalte instrumente este mai scăzut, iar vorbele lui răzbesc prin timpanele noastre ca un fulger printr-o atmosferă încărcată și apăsătoare:
- De 32 de ani le tot spun, duminica, în biserică! Zise părintele.
Îl privesc pe Cristi, el mă privește pe mine și amândoi pe părintele Mateaș, după care amândoi exclamăm:
- De 32 de ani?!

Cădem toți trei de acord că trebuie să lansăm un apel la acțiune prin prisma proiectului despre care discutam, să punem mâna la curățenie și mintea la contribuție pentru găsirea unei soluții pentru a nu se mai ajunge niciodată în situația aceasta.

Ceea ce urmează este foarte simplu și ușor de făcut, în cazul în care vom reuși să ne mobilizăm la o acțiune de curățenie.
Având în vedere că a plouat foarte mult și pământul este noroios, am discutat cu Cristi și ne-am gândit că apelul îl vom lansa prin luna august. Rămâne să găsim cea mai bună zi pentru toată lumea.

Etapele la care ne-am gândit până acum sunt:
- trebuie cumpărați saci în care să punem candelele, paharele, sticlele,
- un mijloc de transport pentru a coborî în sat tot ceea ce se adună din jurul cimitirului,
- este nevoie de un tomberon care să fie amplasat la intrarea în cimitir pentru ca ceea ce s-a întâmplat până acum să nu se mai repete - un fel de tomberon poate fi și confecționat din fier beton și plasă de sârmă.

Vă las să urmăriți filmarea pe care am făcut-o și țineți aproape de pagina comunității. Trebuie să ne organizăm și să facem curățenie. Și... nu numai în cimitir! Dar toate la timpul lor.

Cu respect,
Cristi Alexe
24 iunie 2016 - Arad